Clepsidra a fost la început un instrument de măsurare a timpului cu apă, nu cu nisip. Cea mai veche clepsidră, un vas de alabastru, de forma unui bol conic cu un mic orificiu la bază, prin care se scurgea apa a fost găsită în Egipt și datează din jurul anului 1400 î.Hr. Indică timpul cu o eroare de 5 sau 10 minute. Clepsidrele cu apă au devenit în Europa populare pe navele maritime. Pe uscat, clepsidrele erau folosite ca să măsoare timpul de gătit, timpul de lucru sau slujba de la biserică. 
A fost adusă în Europa în secolul VIII de către călugărul Luiprand, care a servit la catedrala din Chartres, Franţa. Cea mai veche reprezentare a existenţei unui asemenea instrument de măsurat timpul este fresca pictată în anul 1328, de italianul Ambrogio Lorenzetti, “Alegoria Bunei Guvernări”. 
Clepsidra cu nisip îşi are originea în Europa. O înregistrare timpurie este o chitanţă de vînzare din anul 1345 pe numele lui Thomas de Stetesham, clericul navei englezeşti “La George”. Clepsidra îi putea ajuta la determinarea longitudinii, a distanţelor la est sau la vest de un anumit punct, cu o acurateţe rezonabilă.
Clepsidrele erau relativ ieftine deoarece erau ușor de fabricat, iar componentele erau ușor de găsit. Câteva din cele mai faimoase clepsidre sunt: clepsidra de 12 ore a lui Charlemagne al Franţei și clepsidrele regelui Henry al VIII-lea realizate de artistul Holbein în secolul XVI. Cea mai veche clepsidra care a supravieţuit timpului se află în Muzeul Britanic din Londra.
Surse:
https://www.cineainventat.ro/clepsidra/
https://en.wikipedia.org/wiki/Hourglass
https://ro.wikipedia.org/wiki/Clepsidra