Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1400, Mainz, Sfântul Imperiu Roman – d. 1468, Mainz, Sfântul Imperiu Roman) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi.

Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China.

Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă.

Presa tipografică

Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng. Coreenii și chinezii cunoșteau tipărirea cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, această metodă nu a fost atât de utilizată ca în Europa Renașterii.

Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent.

Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa.

Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tipărirea cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte.

În 1455, Gutenberg a finalizat tipărirea Bibliei, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină.

Thomas Edison s-a născut la 11 februarie 1847 în Milan⁠(d), fiind al șaptelea și ultimul copil al lui Samuel și Nancy Edison. La împlinirea vârstei de șapte ani, familia sa s-a mutat la Port Huron, Michigan. Edison a trăit aici până la vârsta de șaptesprezece ani. Edison a avut foarte puțină educație formală, câtă vreme a fost la școală doar pentru câteva luni. A învățat citirea, scrierea, aritmetica de la mama lui, dar a fost întotdeauna un copil foarte curios și a învățat și singur. Această credință în auto-îmbunătățire a păstrat-o pe tot parcursul vieții sale.
Inventează și experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare.

În anul 1877 inventează fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a lor.

În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.


În anul 1879 inventează becul cu incandescență, iar în anul 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", care a devenit astfel prima navă iluminată electric.

În anul 1880 propune un proiect pentru folosirea tracțiunii electrice pe calea ferată.

În ziua de 4 septembrie 1882 la New York, Thomas Alva Edison punea în funcțiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraș.

Primele calculatoare și Testul Turing

Între 1945 și 1947, Turing a trăit în Hampton, Londra[99] în timp ce a lucrat la proiectul ACE⁠(en)[traduceți] (Automatic Computing Engine) de la Laboratorul Național de Fizică din Regatul Unit⁠(en)[traduceți] (National Physical Laboratory, NPL). La 19 februarie 1946, a prezentat o lucrare în care dădea primul design detaliat al unui calculator cu program stocat⁠(en)[traduceți].[100] Textul „First Draft of a Report on the EDVAC⁠(en)[traduceți]” al lui Von Neumann era anterior lucrării lui Turing, dar era mult mai puțin detaliat și, după cum spune John R. Womersley⁠(en)[traduceți], superintendent al Diviziei de Matematică de la NPL, „conține mai multe idei care aparțin dr. Turing”.[101] Deși ACE era un proiect fezabil, secretul din jurul activității din timpul războiului de la Bletchley Park a condus la întârzieri ale demarării lui, iar Turing a devenit deziluzionat. La sfârșitul lui 1947 s-a întors la Cambridge pentru un an sabatic în care a produs o operă deschizătoare de drumuri despre Mașini inteligente, lucrare ce nu a fost publicată în timpul vieții sale.[102] În timp ce se afla la Cambridge, Pilot ACE⁠(en)[traduceți] era construit în absența sa și a executat primul său program la 10 mai 1950. Deși versiunea completă a calculatorului ACE al lui Turing nu a fost niciodată implementată, mai multe calculatoare din toată lumea îi datorează multe, cum ar fi English Electric DEUCE⁠(en)[traduceți] și Bendix G-15⁠(en)[traduceți] din SUA.

Conform memoriilor pionierului german al calculatoarelor Heinz Billing⁠(en)[traduceți] de la Institutul Max Planck pentru Fizică⁠(en)[traduceți], publicat de Genscher, Düsseldorf (1997), a existat o întâlnire între Alan Turing și Konrad Zuse.[103] Ea ar fi avut loc la Göttingen în 1947, sub forma unui colocviu, cu participarea lui Womersley⁠(en)[traduceți], Turing, Porter din Anglia și a unor cercetători germani, între care Zuse, Walther și Billing.[104]

În 1948, Turing a fost numit „lector principal⁠(en)[traduceți]” (rang academic) în cadrul Departamentului de Matematică⁠(en)[traduceți] al Universității din Manchester⁠(en)[traduceți]. În 1949, a devenit director adjunct al Laboratorului de Calcul de acolo, lucrând la software pentru unul dintre primele calculatoare cu program stocat— Manchester Mark 1. În această perioadă, el a continuat să efectueze studii mai abstracte de matematică,[105] și în „Computing machinery and intelligence⁠(en)[traduceți]” (Mind, octombrie 1950), Turing a abordat problema inteligenței artificiale și a propus un experiment numit de el „jocul imitației” și astăzi denumit testul Turing, o încercare de a defini un standard de îndeplinit de o mașină pentru a putea fi considerată „inteligentă”. Ideea lui era că un calculator va putea fi considerat că „gândește” dacă poate purta o conversație coerentă cu un om care, numai din conversație, nu își va putea da seama dacă vorbește cu un om sau cu o mașină.[106] În lucrarea sa, Turing sugera că, în loc să construiască un program care să simuleze mintea unui om adult, ar fi mai bine să se construiască unul mai simplu, care să simuleze mintea unui copil, și care să fie apoi învățat. O formă inversă de test Turing este folosită pe scară largă sub forma CAPTCHA — un test prin care o persoană poate ușor demonstra unui calculator că este om și nu un alt calculator.

În 1948, lucrând cu fostul său coleg de facultate D. G. Champernowne⁠(en)[traduceți], Turing a început să scrie un program de jucat șah pentru un calculator. Până în 1950, programul fusese terminat și poreclit Turbochamp.[107] În 1952, el a încercat să-l implementeze pe un Ferranti Mark 1⁠(en)[traduceți] dar, din cauza alimentării slabe cu energie, calculatorul nu a reușit să-l execute. Turing a jucat însă un joc în care a simulat calculatorul, efectuând circa o mutare la o jumătate de oră. Jocul a fost înregistrat.[108] Programul a pierdut în fața colegului lui Turing, Alick Glennie⁠(en)[traduceți], deși s-a spus ca ar fi câștigat un joc împotriva soției lui Champernowne.

Testul Turing a fost o contribuție semnificativă, caracteristic provocatoare și de durată la dezbaterea pe tema inteligenței artificiale, ce continuă de peste o jumătate de secol.[109] Turing a inventat și factorizarea LU⁠(en)[traduceți] în 1948,[105] metodă astăzi utilizată la rezolvarea de ecuații matriceale.[110]